UTI – Automatica si calculatoare (2)

Se spune despre facultatea de Automatica si Calculatoare ca este o facultate la care se intra usor si se iese greu. Cam asa si este. Examenul de admitere se trece destul de usor daca ai cunostinte medii de matematica si fizica sau informatica, in functie de ce alege fiecare. Partea grea incepe dupa 1 octombrie, cand se intra serios in paine. Matematica si fizica cresc in dificultate de la curs la curs. Poate daca am invata in timpul anului nu ar fi chiar atat de grav in sesiune, mai ales prima sesiune, cand pare imposibil de invatat si de trecut examenele.

Ideea ar fi cam asa: fiind Politehnica e cam grea materia… cel putin in primii doi ani din cate am inteles e cea mai grea. Dar exista un avantaj fata de alte facultati. In cazul in care ai restante sau note mici nu poti sa ajungi la taxa. Deci, odata intrat la buget, cat timp iti faci numarul de credite, esti student bugetat la AC.

Despre materii pot sa spun ca, in afara de matematica, care te omoara in primul an si apoi dispare, din celelalte faci cate un pic din toate. De exemplu, un semestru faci desen in Autocad, in altul faci programare C# , altul programare in C++ , Java, sisteme de operare si altele. Dar daca vrei sa fii as in domeniu, tot trebuie sa studiezi acasa ca nu ajunge ceea ce se face la facultate.

Despre examene ce as putea spune? Sunt grele. Daca nu inveti constant in timpul anului (si acest aspect l-am observat doar pe la colegii care sunt din Iasi) e destul de greu sa iei o nota mare. Materia e multa si dificila. Profesorii nu mai sunt nici ei ca in liceu cand mai lasau de la ei „de incurajare” asa. Acum totul e foarte strict. Nu iti iese nota 4.5? Restanta! Nu se discuta. Bine, mai sunt si profesori intelegatori care realizeaza ca nu tot universul se invarte in jurul materiei lor si incearca sa ajute cat de mult studentii. Este un astfel de profesor in anul I, primul semestru care a compus nota finala astfel incat daca prezinti toate lucrarile de laborator si faci un referat treci (ce-i drept cu 5 sau 6), dar fara sa stii prea multe la respectivul obiect. Din pacate e singurul caz (cel putin din anul I).

In incheiere, gandindu-ma la cativa colegi de facultate, va zic ca daca nu va place matematica si informatica e bine sa nu va apucati de Facultatea de Automatica si Calculatoare, ca aveti toate sansele sa nu o terminati.

Bogdan Todireanu, Anul I

UTI – Automatica si calculatoare (1)

Cine este pasionat, sau macar interesat de calculatoare si vrea sa urmeze o cariera in acest domeniu poate alege Facultatea de Automatica si Calculatoare. Sunt doua specializari: “Ingineria Sistemelor” (~Automatica), bazata mai mult pe partea de hardware, si “Calculatoare si Tehnologia Informatiei” (~Calculatoare), unde se insista pe partea soft. Eu sunt inscris la ultima specializare, in anul II.

Ce pot sa spun pana acum este ca se insista pe programare foarte mult (C, C++, Java), dar se fac si discipline colaterale care te ajuta sa intelegi fenomenul tehnic: matematica (numai in anul I) si metode numerice, fizica, electrotehnica, electronica digitala, dar si analogica, proiectare logica de circuite s.a. In primii doi ani, trunchiul este aproximativ comun, pastrandu-se cele doua tente mentionate mai sus, din anul trei facandu-se o diferentiete clara intre cele doua specializari.

Ca peste tot, sunt profesori si profesori. Unii au materia structurata foarte bine, de la altii nu intelegi mai nimic si trebuie sa cauti in alte parti. Unii te ajuta, iti explica, altii sunt total dezinteresati, avand impresia ca unica lor treaba e sa te chinuie.

Materia, in general, e destul de grea, dar este si diversa, ceea ce poate fi interesant pentru unii, sunt ore multe (in jur de 30 pe saptamana), spre deosebire de alte facultati, dar sunt multe laboratoare, multa practica ceea ce ajuta pt mai tarziu pentru cand ai sa fii angajat.

Sorin Cretu, Anul II

UTI – Arhitectura (1)

Mereu in umbra surorii mai mari din Bucuresti, Facultatea de Arhitectura din Iasi pare condamnata sa traiasca cu acel complex de provincial de mana a doua (coincidenta oare cu destinul personajului care i-a dat nume?). Intr-o anumita masura, are si motive: fondul de studenti este mai slab pregatit, probabil ca si cel de profesori. Detalii ce fac diferenta, insa tinand cont de ce inseamna un domeniu atat de vast ca arhitectura, procesul de formare al unui arhitect nu se opreste in nici un caz numai la scoala.

Una peste alta facultatea iti ofera o baza buna. Odata intrat, te gasesti intr-o cursa permanenta cu proiectele din ce in ce mai grele, de parca-ar fi incercarile din basme, si vrei nu vrei te adaptezi (… intr-un fel sau altul). Proverbul “orice sut in fund e un pas inainte” devine deviza, iar autoinstruirea pare sa fie cheia succesului.

Atmosfera generala este relaxata, cat sa nu fie boema, asa cum ii sta bine unei facultati de arhitectura in mijlocul facultatilor tehnice. Unele obiecte sunt luate mai in serios, altele nu. De invatat pe de rost, asa cum vezi la alte facultati, nu este cazul. Cea mai mare bataie de cap e cu munca de creatie, cu incercari si cautari, de multe ori trebuind sa iei totul de la zero. Cat despre activitati extrascolare, ai timp si pentru asta. Sase ani in acelasi grup trebuie sa insemne ceva si dupa. Dar pana atunci, om trai si-om vedea.

Andrei, Anul II